Anemii

Anemia este o afecțiune cauzată de scăderea cantității sau a calității globulelor roșii și a hemoglobinei din sânge. Deoarece globulele rosii sunt responsabile de transportarea oxigenului către toate țesuturile și organele, diminuarea numărului sau a calității acestora se manifestă printr-un nivel scăzut al oxigenului din sânge.

Aceasta poate fi definită ca fiind scăderea hemoglobinei la valori sub 13g/dl la barbati, sub 12 g/dl la femei și sub 11 g/dl la vârstnici.

Anemia nu este o boală propriu-zisă ci o consecință a altor afecțiuni care modifică cantitatea, volumul și conținutul în hemoglobină a eritrocitelor. În urma depistării cauzei acestor afecțiuni se poate institui un tratament țintit pentru a corecta nivelul parametrilor indicilor eritrocitari și ai hemoglobinei.

Anamneza și examinarea fizică

Examinare vizuală și clinică, prin palpare, posibilele schimbari sau nereguli manifestate, analizand culoarea pielii, dimensiunea splinei.

Hemoleucograma completă este una dintre cele mai uzuale analize de sânge pe care le recomandă medicii de familie pentru determinarea stării generale de sănătate. Aceasta constă în prelevarea unei mostre de sânge. La adulți și copii, sângele e prelevat din deget sau din vena brațului, iar la sugari, acesta se prelevă din călcâi.

Hemoleucograma completă îi furnizează medicului specialist informații cu privire la:

  • numărul leucocitelor din sânge;
  • numărul globulelor roșii din sânge, procentul acestora și media volumului lor;
  • numărul trombocitelor din sânge;
  • cantitatea de hemoglobină, concentrația medie și media volumului acesteia.

Sideremia este o altă analiză de laborator care măsoară cantitatea de fier din sânge și în urma căreia se poate stabili dacă metabolizarea fierului în organism se desfășoară în parametri optimi. Analiza poate depista anemia feriptivă, anemia hemolitică sau talasemia.

Valorile normale de fier în sânge sunt diferite în funcție de sex și vârsta:

  • 50-175 mcg/dL sau 8,9-31,3 mcmol/L la bărbați;
  • 40-150 mcg.dL sau 7,2-26,8 mcmol/L la femei;
  • 50-120 mcg/dL sau 9-21,5 mcmol/L la copii.

Tipuri

În funcție de cauzele care duc la apariția anemiei, aceasta poate fi de mai multe tipuri:

ANEMIA FERIPRIVĂ – este cauzată de deficiența de fier si se caracterizează prin incapacitatea măduvei spinării de a sintetiza hematii (globule rosii);

ANEMIA MEGALOBLASTICĂ – apare ca urmare a deficitului de vitamine;

ANEMIA TIROIDEI – este cauzata de activitatea anormala a glandei tiroide;

ANEMIA HEMOLITICĂ – este provocata de degenerarea prematura a globulelor rosii;

ANEMIA MIELOFTIZICĂ – apare din cauza leucemiei sau cancerului maduvei osoase;

ANEMIA APLASTICĂ – apare din cauza atrofierii maduvei rosii osoase si a afectarii hematopoiezei (formarea sangelui la nivelul maduvei osoase), ca urmare a deficitului de trombocite si globule rosii si albe;

ANEMIA CRONICĂ – este provocata de inhibarea productiei hormonului glicoproteic EPO (eritropoietina) sau de defectele structurale congenitale ale globulelor rosii;

ANEMIA SIDEROBLASTICĂ – apare din cauza incapacității organismului de a fixa fierul și de a se folosi de el sau de a produce hemoglobina;

TALASEMIA – este o formă ereditară gravă a anemiei, cauzată de persistența în sânge a hemoglobinei fetale.

Tratament

Pentru anemiile cu caracter acut, provocate de hemoragii importante, cel mai bun tratament este înlocuirea rapidă a sângelui pierdut (după ce s-a oprit hemoragia) prin efectuarea de transfuzii.

În anemiile provocate de lipsa diferitelor elemente necesare producţiei de hematii şi de hemoglobină (anemie prin lipsa de fier, prin lipsa de vitamine) se administrează, după caz şi în cantităţile necesare, fierul sau vitaminele care lipsesc.

În anemiile produse de o hemoliză crescută se administrează hormoni corticoizi sau se îndepărtează operator splina.

În anemiile provocate de infecţii se face tratament antiinfecţios corespunzător (cu antibiotice sau alte preparate), iar în cele provocate de cancer se face tratamentul bolii de bază.

Cel mai bun tratament este însă prevenţia. O atenţie deosebită trebuie acordată regimului alimentar la care ne supunem cu sau fără voie zilnic şi care trebuie să conţină cantităţi adecvate de minerale şi vitamine.

De asemenea, în cazul talasemiilor minore, medicul trebuie să-i explice pacientului natura bolii, precum şi riscul de a avea descendenţi afectaţi (în cazul unui cuplu în care unul sau ambii parteneri prezintă această afecţiune). În cazul în care ambii parteneri suferă de această afecţiune, există riscul ca descendenţii să prezinte forma gravă a bolii şi, de aici, importanţa sfatului genetic. Tratamentul aplicat în această situaţie nu poate trata cauza, ci doar simptomele şi complicaţiile induse de leziunile genetice.

Viața cu Anemie

Anemia reprezintă o problemă extrem de frecventă la nivel mondial, după cum reiese dintr-un raport recent al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) 2008:

  • Marea Britanie – 15,2%
  • Germania -12,3%
  • Rusia – 20,8%
  • Ukraina – 27,3%
  • Indonezia – 44,3%
  • Malaiezia – 38,3%
  • Nigeria – 66,7%
  • Gambia – 75,1%

Anemia (din grecescul Ἀναιμία anaîmia, insemnând “fără sânge”) este definită ca o deficiență calitativă sau cantitativă a hemoglobinei, moleculă ce se găsește in globulele roșii. Deoarece hemoglobina transportă oxigenul de la plămâni la țesuturi, anemia conduce la hipoxie (lipsa de oxigen) în organe.

SIMPTOME

Simptomele anemiei sunt: scaune maro sau cu firișoare de sânge, hipertensiune arterială.

TRATAMENT

Pentru anemiile cu caracter acut, provocate de hemoragii importante, cel mai bun tratament este înlocuirea rapidă a sângelui pierdut.

Factori favorizanți

Interni și externi.

Alimente care previn anemia

O dietă alimentară sănătoasă este o condiţie de bază pentru pacienţii cu anemie.