După anunțul unei posibile legături între vaccinul AstraZeneca și cheagurile de sânge rare, Agenția Europeană a Medicamentului (EMA) investighează acum dacă serul este legat de o altă afecțiune sanguină foarte rară: sindromul de scurgere capilară sistemică (SCLS sau boala Clarkson).

Până în prezent, cinci cazuri de SCLS la persoanele vaccinate recent au fost raportate la EMA. Comitetul de evaluare a riscurilor la farmacovigilență al autorității de reglementare lucrează acum pentru a vedea dacă se poate stabili o legătură cauzală cu vaccinul AstraZeneca – așa cum a făcut în urma rapoartelor privind cheagurile de sânge – și dacă sunt necesare noi linii directoare de siguranță pentru vaccin.

Această investigație este un răspuns la ceea ce EMA numește un „semnal de alarmă”. Acestea sunt evenimente neobișnuite care au fost semnalate ca posibile efecte secundare ale unui anumit medicament, dar care necesită cercetări aprofundate pentru ca acest lucru să fie confirmat.

După cum notează EMA, primirea semnalelor de alarmă nu dovedește în sine că un medicament cauzează evenimentele adverse raportate – boala sau alte medicamente ar putea fi, de asemenea, cauza. Acesta este motivul pentru care fiecare caz trebuie investigat cu atenție și ar trebui să evităm să ajungem la concluzii.

Cu toate acestea, având în vedere că s-au administrat zeci de milioane de vaccinuri, este foarte dificil să concluzionezi dacă astfel de evenimente rare pot fi atribuite vaccinului sau dacă apar ca parte a evoluției normale a evenimentelor dintr-o populație.

 

Ce este Boala Clarkson sau Sindromul de scurgere capilară (SCLS)?

Sindromul de scurgere capilară sistemică (SCLS) este o boală extrem de rară despre care se știu foarte puține lucruri. Până în prezent au fost raportate mai puțin de 500 de cazuri de când a fost descrisă pentru prima dată de cercetători, în 1960. Afecțiunea este cunoscută și sub numele de boala Clarkson, după unul dintre oamenii de știință care au descoperit-o.

În acest sindrom, plasma sanguină, partea lichidă gălbuie a sângelui, se scurge din cele mai mici vase de sânge, capilarele, în țesuturile din jur, putând provoca probleme mari. SCLS poate duce la insuficiența organelor și chiar la deces dacă nu este tratată.

Simptomele se manifestă prin episoade neregulate, diferite ca intensitate, în funcție de individ. Din această cauză este dificilă stabilirea unui diagnostic.

Pacienții se pot simți, de asemenea, obosiți și au retenție de apă (cunoscută și sub numele de edem, acumularea de lichid în corp), ambele simptome fiind relativ frecvente, în special la vârstnici, și pot fi cauzate de multe lucruri. Aceste situații pot face ca persoanele să raporteze cu întârziere simptomele medicului lor de familie.

În mod surprinzător, sindromul de scurgere capilară sistemică poate fi diagnosticat greșit. Simptomele bolii Clarkson sunt similare cu cele observate în sepsis, care determină, totodată, scurgerea capilarelor. SCLS provoacă, de asemenea, tensiune arterială scăzută, niveluri scăzute de albumină (o proteină care se găsește în plasma sanguină) și o concentrație ridicată de celule roșii din sânge, toate fiind semnele altor tulburări mai frecvente.

Puși laolaltă, toți aceși factori ar fi putut duce la cazuri care nu au fost diagnosticate corect în trecut, îngreunând astfel eforturile de a înțelege mai bine boala. 

Cazurile de sindrom de scurgere capilară au o caracteristică comună care face mai ușor identificarea lor: apariția unei proteine ​​imune anormale, cunoscută sub numele de proteina M, potrivit Science Alert. Până la 85% dintre pacienții care au primit diagnostic de boala Clarkson au această proteină. Cu toate acestea, proteina ​​M apare și în unele tipuri de cancer de sânge, cum ar fi mielomul, o boală mult mai frecventă în rândul persoanelor în vârstă.

 

Cauzele bolii Clarkson (SCLS)

Studiile arată că în boala SCLS par să existe modificări ale integrității pereților vaselor de sânge, însoțite de un răspuns imun dezordonat. Prin urmare, este posibil ca sistemul imunitar să afecteze direct vasele de sânge. Se știe de la o altă afecțiune, vasculita, că se poate produce o reacție autoimună la vasele de sânge.

Pacienții diagnosticați cu sindrom de scurgere capilară tind să li se administreze cu grijă lichide pentru a-și ameliora simptomele, iar starea unor pacienți s-a îmbunătățit după ce li s-a administrat intravenos imunoglobulină (proteina din care sunt făcuți anticorpii). Acest lucru pare să prevină alte episoade, evidențiind rolul probabil al sistemului imunitar în boala Clarkson. Cauzele specifice ale SCLS sunt, însă, în continuare necunoscute.

EMA va analiza îndeaproape dacă un posibil mecanism este vaccinul AstraZeneca care ar putea determina sistemul imunitar să atace vasele de sânge. O singură incidență similară a fost raportată în 2015, când un pacient cu dializă a dezvoltat SCLS după un vaccin antigripal, făcut după aceeași tehnologie precum AstraZeneca (redenumit Vaxzevria). Deși cercetătorii nu au putut relaționa acest caz special de SCLS de vaccin, au raportat-o totuși ​​Centrului de Farmacovigilență din Olanda ca un posibil efect secundar.

O altă întrebare pentru EMA este dacă această tulburare de sânge rară poate fi legată de celălalt semnal de alarmă raportat recent: cheaguri de sânge cu număr scăzut de trombocite. Deși poate fi tentant să legați cele două condiții între ele și lansarea vaccinului, nu există încă dovezi care să sugereze că acestea sunt conectate. Chiar dacă se dovedește că ambele tulburări sunt legate de vaccin, ele ar putea fi complet neconectate.

Este important să ne amintim că până acum au fost raportate foarte puține cazuri de sindrom. În cazul în care autoritățile de reglementare stabilesc că există o relație de cauzalitate între SCLS și vaccin, beneficiile administrării acestuia trebuie evaluate corect în raport cu riscurile.

 

 

Material preluat integral și tradus de pe www.theconversation.com