Starea de oboseală cronică, infecţiile repetate, scăderea în greutate şi  inflamarea  unuia sau mai multor ganglioni sunt simptome care trebuie luate în seamă, fiindcă pot ascunde prezenţa unui limfom.

Din cauza simptomelor nespecifice, gen oboseală cronică, febră, transpiraţii nocturne, pierdere în greutate şi dificultăţi de respiraţie, limfomul poate trece neobservat. O manifestare care trebuie să te trimită la medic este umflarea nedureroasă a ganglionilor de la nivelul gâtului, axilelor sau abdomenului. Doar examenul microscopic al unui ganglion limfatic, în cadrul unei biopsii, permite stabilirea diagnosticului şi, eventual, tipului de limfom. 

Există două tipuri de limfom: limfom non-Hodgkin și limfom Hodgkin, afecțiuni ce se diferenţiază prin anumite particularități. Ambele tipuri sunt forme de cancer ale sistemului limfatic. Afecţiunile sunt diferite iar noi vom explica pe scurt în cele ce urmează câteva date despre limfomul non-Hodgkin, care reprezintă cea mai răspândită formă a cancerului limfatic (80-85 % din cazuri).

Cele 4 tipuri de limfom Hodgkin sunt:

• Boala Hodgkin sclero-nodulară
• Boala Hodgkin cu celularitate mixtă
• Boala Hodgkin cu depletie limfocitară
• Boala Hodgkin limfocitară clasică

Ca metode de tratament se folosesc radioterapia, chimioterapia, transplantul medular sau terapia cu celule stem, anticorpi monoclonali, limfocite sau celule NK activate sau vaccinuri care induc imunitate specifică împotriva celulelor tumorale. Datorită terapiilor moderne, rata de vindecare este bună. Spre exemplu, cu un tratament adecvat, aproximativ 85 la sută din bolnavii cu limfom Hodgkin sunt curabili.

Primul simptom al limfomului Hodgkin este de obicei o umflătură în zona gâtului, sub-braţului sau zona inghinală. Umflăturile sunt de obicei nedureroase, dar unele persoane pot simţi dureri. Transpiraţia abundentă, în special pe parcursul nopţii, episoade de temperatură ridicată în mod inexplicabil, senzaţia de oboseală și pierderea în greutate bruscă, creșterea riscului de hemoragii (hemoragii nazale, hemoragii menstruale abundente, în cazul femeilor).

Principalii factori de risc identificaţi de specialiști:

• sex masculin
• vârsta cuprinsă între 18-35 ani, respectiv după 55 de ani
• istoric în familie cu cazuri de limfom Hodgkin
• istoric de mononucleoză infecțioasă (în general este vorba de pacienți care au fost, anterior, infectați cu virusul Epstein Barr)
• stări de imunodepresie marcată

Tratamentul va fi supravegheat de un specialist hematolog (medic specializat în tratarea cancerului).

Tratamente standard – chimioterapia, terapie cu radiații, intervenție chirurgicală, tratamentul gravidelor.

Tipuri noi de tratament – chimioterapia și radioterapia cu transplant de celule stem, terapia cu anticorpi monoclonali.

Pacienții afectați de limfomul Hodgkin sunt predispusi la infecții, din cauza sistemului imunitar deja slabit. Medicul poate propune vaccinarea pacientului în vederea protejării împotriva infecțiilor, însă este întotdeauna indicat să întrebați cum vă influențează acel vaccin și mai ales dacă este sigur.

Ulterior acestui tratament este important să adoptați un stil de viață sănătos și să vă încărcați cu energie pozitivă. Încercați să discutați despre această experiență cu apropiații dumneavoastră, cu prietenii sau, la nevoie, cu un psihoterapeut care să vă ajute să depășiți anumite momente mai puțin plăcute de pe parcursul tratamentului și al bolii.