Anemia este o complicație comună în rândul pacienților cu boală renală cronică. Aceasta poate apărea atunci când rinichii sunt afectați și limitează producția de eritropoietină – un hormon care stimulează organismul să producă globule roșii.

În prezent, pacienții cu boală renală cronică și anemie sunt tratați cu agenți de stimulare a eritropoiezei, care trebuie administrați prin injecție subcutanată sau ca parte a dializei. Cercetătorii de la Brigham and Women’s Hospital din Boston, SUA, au examinat inhibitorii de prolil-hidroxilază HIF (factori inductibili prin hipoxie), o nouă clasă de medicamente care pot fi administrate pe cale orală pentru tratarea anemiei.

Studiile ASCEND au testat unul dintre acești compuși, daprodustat, la pacienții cu boală renală cronică aflați sub dializă și la pacienții cu aceeași afecțiune renală, care nu fac dializă și au comparat siguranța și eficacitatea medicamentelor orale, comparativ cu tratamentul convențional.

Studiile recente au oferit date care indică faptul că daprodustat este la fel de sigur și eficient ca agenții de stimulare a eritropoiezei.

„Anemia este o problemă pentru atât de mulți pacienți cu boală renală cronică, iar nevoia de a veni la spital sau de a-și administra o injecție subcutanată poate deveni un blocaj pentru tratament. Tratamentul pe cale orală are puterea de a transforma procesul de îngrijire a pacienților”, a spus Ajay Singh, cercetător principal al studiului de la Brigham and Women`s Hospital.

Dezvoltarea inhibitorilor de prolil hidroxilază se bazează pe modul în care celulele percep şi se adaptează la nivelurile disponibile de oxigen. Descoperirea a fost realizată de dr. William G. Kaelin Jr. de la Dana-Farber Brigham Cancer Center și a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie și Medicină în 2019.

De-a lungul anilor, au apărut multe preocupări legate de siguranța agenților de stimulare a eritropoiezei, inclusiv un posibil risc crescut de accident vascular cerebral, infarct miocardic, tromboză, progresie tumorală și deces. Studiile ASCEND au evaluat siguranța cardiovasculară, precum și eficiența cu care inhibitorul de prolil hidroxilază a crescut hemoglobina. Evenimentele cardiovasculare adverse majore (MACE) au fost urmărite de un comitet independent pe tot parcursul studiilor.

În rândul celor 2.964 de pacienți aflați sub dializă, care au fost repartizați aleatoriu pentru a primi daprodustat sau un agent de stimulare a eritropoiezei, nivelul hemoglobinei a crescut cu 0,28±0,02 g pe decilitru (daprodustat) și cu 0,10±0,02 g pe decilitru (agentul de stimulare a eritropoiezei). Nivelurile de hemoglobină au crescut și în rândul celor 3.872 de pacienți care nu fac dializă0,74±0,02 g pe decilitru (daprodustat) și 0,66±0,02 g pe decilitru (agentul de stimulare a eritropoiezei).

Autorii afirmă faptul că studiul a avut mai multe limitări, inclusiv designul său deschis, care a permis participanților să cunoască tratamentul care le-a fost atribuit, fapt ce ar putea să influențeze raportarea evenimentelor adverse. Chiar dacă studiul a durat câțiva ani, inhibitorii de prolil hidroxilază ar putea avea efecte adverse oncogene sau alte potențiale efecte adverse pe termen lung, care necesită analiza pe o perioadă mai lungă de timp pentru a putea fi detectate. Studiile s-au concentrat doar pe doi agenți de stimulare (darbepoetina alfa și epoetina alfa), iar rezultatele ar putea să nu fie valabile pentru alți agenți. Unul dintre punctele forte ale studiilor a fost dimensiunea lor, care a fost mai mare decât cea a studiile clinice anterioare ale inhibitorilor de prolil hidroxilază, prezentând cu rezultate mai solide.

“Am constatat că administrarea orală a daprodustatului a funcționat la fel de bine ca și terapia convențională; creșterea și menținerea nivelului de hemoglobină în rândul pacienților care nu fac dializă și menținerea nivelului în rândul pacienților care fac dializă a prezentat aceeași siguranță. Acest lucru ar putea deschide un nou mod de tratare a persoanelor cu boli renale prin evitarea injecțiilor și stimularea organismul să producă globule roșii”, declară cercetătorul studiului, dr. Singh.

 

 

Articol preluat și tradus de pe MedicalXpress.com