Durerile osoase încep adesea lent și devin, cu timpul, din ce în ce mai puternice. Durerile acute sunt tipice fracturilor coloanei vertebrale, coastelor și oaselor lungi.
Durerea de spate se concentrează cel mai adesea în zona coloanei vertebrale, toracică si a celei lombare.
Se constată frecvent o pierdere a înălțimii de mai mulți cm. Aceasta se datorează unei tasări a vertebrelor.
Concentrația ridicată a calcemiei cauzată de osteoliză (distrugerea osoasă) duce la o eliminare crescută prin urină. Volumul urinii crește, iar organismul dă semne de deshidratare. Calcemia mare determină greață, vărsături, ceea ce atrage o pierdere mai mare de lichide.
La aproximativ 20% dintre pacienți apare lezarea tubilor renali conducând la o proastă funcâionare a acestora.
Amploarea tulburărilor rezultate din modificarea formulei sanguine depinde de masa plasmocitelor degenerative. Se observă o alterare a maturației hematiilor. Simptomele anemiei sunt paloarea, amețeala, oboseala, cefaleea și dispneea la efort fizic.
Mai târziu se observă o scadere a numărului de leucocite (globule albe) și trombocite. Un numr mic de leucocite poate fi cauza predispoziției la infecții.
20-25% dintre pacienți prezintă infecții recurente, predominant de cauză bacteriana. În prima fază a bolii, infecțiile căilor respiratorii sunt pe prim plan. O complicație tipică a bolii într-un stadiu avansat este reprezentat de infecțiile urinare.
Deficitul de trombocite se traduce printr-o predispoziție crescută la sângerări. Epistaxis și pierderi de sânge menstrual la femei sunt tipice.
Doar la foarte puțini pacienți apar semne neurologice. Când formațiunile nervoase ale membrelor superioare și inferioare sunt afectate, apar tulburări de sensibilitate a extremităților. Rar și numai după o lungă perioadă de boală se poate observa un sindrom medular cu paralizie, pierderea sensibilității și incontinență.
